Rahatul numit democrație

Hai să vedem câteva proprietăți ale democrației:

1. Cu cât democrația este mai „avansată”, cu atât corupția este mai cumplită și, mai mult, reglementată, legiferată etc. În România corupția este, de fapt, o mică bișnițăreală de colț de stradă, cam ca vândutul de „Carpați fără de Timișoara” din ultimii ani ai lu’ Odi și Sini. Cu toate astea, de exemplu, SUA (adevărul e că îi iubesc pe americani ceva de speriat...) își permite să dea note la purtare României. Dincolo de „da’ cine pușca mea v-a ales pe voi ca polițiștii, arbitrii și profesorii lumii” îmi vine să urlu: VOI VORBIȚI NESIMȚIȚILOR????? Când corupția e validată de însuși modul în care un individ evoluează în viața voastră politică, fiind obligat să apeleze la bani privați ca să-și facă o campanie electorală, pen’că n-are de unde să aducă, de-acasă, milioane de dolari? Când, de la bun început, orice politician care are pretenții e obligat să reprezinte grupuri de interese? Totul legalizat, frumos, sub numele de „lobby”. Când, odată ajuns la putere, va favoriza afaceri de miliarde de dolari găștii care l-a promovat și va bloca orice lege (ex. reducerea emisiei de CO2) care le-ar afecta afacerile? Păi 100.000 de dolari, cât ia șperț un ministru român la o licitație trucată, sunt bani de țigări față de banii rezultați din traficul de influență la voi și veniți să ne scoateți la răspuns? Da, vin.

2. Libertatea presei. Mamă, ce mit. Ce gargară. Un rahat. Personal am fost în US și pot să spun că n-am văzut în toată viața mea o media mai controlată și un popor mai îndoctrinat și au privirea aia de vită proaspăt venită de la pășune, gata să se apuce de rumegat, când discută politică. Comunismul a făcut o propagandă total lipsită de profesionalism și a obținut rezultate contrarii, da’ băieții ăștia sunt experți. Bin Laden a fost acuzat, judecat și condamnat la 2 zile după 11 septembrie, deși cred că nici în ziua de azi nu au nimic concret contra lui. O țară întreagă (recte 200.000.000 de oameni) îi vroia sângele și i-l mai vrea încă, chestie cu care, se pare, personajul în discuție nu e neapărat de acord. De ce? Pen’că media, imediat după atentate, l-a prezentat ca unul din potențialii organizatori, lupul cel rău, el e! Fără niciun fel de informații, a fost o simplă presupunere aruncată de un post de televiziune. Restul a urmat ca un bulgăre de zăpadă, a apărut un documentar despre Bin Laden și, din momentul ăla, era clar cine e autorul... Acum să ne uităm în jur, nu-l simpatizez deloc, dar deloc, pe Cristian Tudor Popescu + gașca de la „Adevărul” - printre altele consider toată presa românească absolut iresponsabilă, atunci când nu e tâmpită (vezi Ion Cristoiu, oul neclocit al presei românești) - dar „Adevărul” era un ziar liber, chiar dacă, așa cum zic, se folosea iresponsabil de libertate. Păi, încet, încet, „trusturile” încep să înghită media mare... Care vor fi rezultatele e evident, ziariștii vor fi „liberi” să susțină ce zice nenea patronu’ sau să cumpere ziarul concurent „Piața” pentru pagina de locuri de muncă. Care mai e diferența față de presa comunistă, calitatea hârtiei?

3. Dictatorii nu sunt un apanaj al comunismului. Hitler a apărut într-o oarecare democrație, Miloșevici la fel; mă gândesc cu groază că și tribunu’ V.C. Tudor era cât pe-aici să ajungă președinte și să te ții distracție. Faptul că în țările comuniste s-a ajuns la dictaturi, în multe cazuri, nu înseamnă că comunismul = dictatură. Din contra, prin definiție, comunismul este o democrație, extinsă și asupra economicului. Tocmai faptul că e o democrație extinsă l-a făcut să se prăbușească. E la mintea gălinaceelor că NICI O RAMURĂ A VIEȚII SOCIALE NU FUNCȚIONEAZĂ DEMOCRATIC! Ce naiba ar fi dacă într-o familie toți ar avea votul egal: bunicii, copiii, soacra, cățelul? Sau dacă s-ar vota ordinele comandanților în armată: „-La atac, băieți! -Acuma jucăm filcăi, stai să terminăm mâna asta...” ? Sau dacă imbecilizantșideadreptulnăucitor de fericitul ar trebui să-și supună la vot, unui sobor de preoți, deciziile, revelațiile divine etc.? Unde a ajuns economia democratic condusă de „bobor” - vorba unui nemuritor clasic - am văzut și ne-a ajuns. De altfel este evident că societatea nu a fost și nu e împinsă înainte de mase, ci de grupuri mici de oameni sau chiar de individualități. Dar, atenție, democrația nu apără pe nimeni de dictatură.

4. Democrațiile au:

• folosit bomba atomică pe două orașe pline cu femei, copii și bătrâni
• pornit practic ultimele 6-7 războaie fără a fi agresate
• adus mediul în starea de degradare curentă
• oprit orice tendințe revoluționare în țările sărace - da, chiar dacă revoluțiile comuniste sunt dezavuate de propaganda curentă, în multe situații ar duce/au dus la evoluția țărilor respective aflate în stadii cvasifeudale/primitive (vezi Vietnam, Cuba, China)

5. Democrația e o minciună la fel de mare ca și comunismul. „Ferma animalelor” a lui Orwell nu se referă la socialism, ci la democrație. „Deimos crația” pe naiba, care e puterea poporului? Să aleagă dintre o șleahtă de tâlhari, oportuniști și mincinoși sau alta? Din nefericire, și nu cred că mă poate contrazice cineva, în democrație nu numai că sunt mai numeroși cei „mai egali” decât ceilalți, dar sunt și „mult mai egali”. La urma urmelor băieții din PCR ce-aveau? O Dacie, două, posibilitatea să meargă la mare și la munte în hotelurile partidului, ceva păpică în plus. Dar acum, când mă uit la vilele persoanelor publice de azi, mă ia cu vertij... În fața legii, statutul de membru sau activist PCR nu te prea apăra, pe când acum justiția chiar că e oarbă, mută, surdă, ciungă, șchioapă, autistă și handicapată rău. Dacă furi o rață iei 5 ani ca popa, dacă furi 10.000.000$ devii stâlp al societății și ești intangibil. Chiar aș vrea să aflu care e suma minimă pe care tre’ s-o furi ca să nu mai fii tâlhar, ci VIP?

6. „Promovarea pe bază de competență, nu pe criterii politice”. Ei, asta le întrece pe toate. Din toată propaganda idioată a democrației, asta sună cel mai bine, cam ca o cheie franceză scăpată pe jos într-o catedrală în timpul slujbei de duminică. În timp ce în comunism 98% din populația activă era membră de partid și de aici nu prea mai conta apartenența politică în promovare, dumnezeule, de când cu democrația personalul la tot ce se numește „stat” se schimbă la fiecare schimbare de guvern. Și de multe ori până la femeia de serviciu.

7. Sistem de vot. Știu un individ care se scoală mahmur dimineața, se duce cu greu la lucru, după 8 ore iese și se înfundă într-o cârșmă din care iese după alte 2-3. Ajuns acasă, mănâncă, își tăbăcește nevasta, așa, de control, dispare iarăși la cârșmă, de unde se întoarce, îi mai trage nevestei vreo 2 scatoalce, o regulează și se culcă liniștit, cu sentimentul că a avut o zi plină. A doua zi o ia de la capăt. Nu am să insist asupra IQ-ului, coerenței în gândire și exprimare, talentului, valorii sociale, cunoștințelor civice și politice ale acestui individ. Cert e că, pentru fiecare profesor universitar, de exemplu, există vreo 10.000 de bucăți din chestia asta. Votul ne este egal, repartiția pe IQ gaussiană. Tot bătrânul Murphy e cel care spune adevărul: „Democrația e acea formă de guvernământ în care toată lumea primește ceea ce merită majoritatea”.

8. „Eu vreau egalitate, dar nu pentru căței”. Și uite așa se duse Teo Peter în groapă și jigodia de american la el acasă. Evident, de vină era soarele, care trebuia să fie pe cer la ora aia: 9am în SUA, faptul că scria STOP în românește și nu STOP în engleză, taximetristul că umbla cu taximetrul, Teo Peter că, la urma urmelor, ce naiba căuta la ora aia aiurea pe străzi, sărind în fața oamenilor cu jeep. Mi-e o scârbă imensă și, din nefericire, axa Washington-Londra-Fălticeni definită de nenea Băsescu și discutată la Washington începe să aibă victime colaterale și criminali lăsați în libertate. Ne gudurăm și noi, în mod democratic. Dacă un cetățean al URSS ar fi făcut asta pe teritoriul României în vremea socialismului nu mai vedea prea repede lumina zilei. Dar de’, e aliații noștri, tre’ să mai facem și noi un sacrificiu, două, nu? Ne mai omoară un frate, ne mai regulează nevasta, da’ ne apără de ăia răi...